Numar de vizualizari:2923

Se spune ca te duci la un nou loc de munca pentru o noua provocare, un pachet mai bun, perspective de dezvoltare, etc. De asemenea, se spune ca principala cauza pentru care angajatii pleaca de la un loc de munca este relatia cu seful direct. Seful nu te motiveaza, nu te intelege, nu te sustine, nu-ti da libertate.

Acum vreo 2 ani, in cadrul unui eveniment de networking, un invitat a vorbit despre motivare. Un discurs foarte frumos care a antrenat intreaga sala. Invitatul sustinea ca nu e nevoie sa te motiveze cineva, ci motivarea trebuie sa ne vina din interiorul nostru. Total de acord.  Dupa cateva luni de la discurs, am aflat ca a plecat din firma de real estate in care ii mergea foarte bine. Speculez ca omul a tinut discursul despre automotivare tocmai pentru a fi motivat de catre audienta. N-a functionat.

De ce si cand avem nevoie de motivare si incurajare din partea celor din jurul nostru? Am o teorie, bazata pe experienta proprie si pe ce am observat in ultima perioada discutand cu multi candidati in cautare de noi oportunitati.

In general, daca esti profesionist de ceva timp, rezultatele muncii tale sunt din ce in ce mai bune. Te dezvolti, inveti permanent, interactionezi cu situatii noi, experimentezi, evoluezi. La un moment dat, intr-o conjunctura de factori despre care crezi ca nu se intampla din cauza ta, ceva nu mai functioneaza. Ai impresia ca nu-ti mai iese nimic, ce era inainte alb e acum negru, totul e cu susul in jos. Nu intelegi de ce in urma cu o saptamana totul era ok, iar acum nimic nu mai merge.

Acum cateva zile, urmarind Through the Wormhole pe Discovery Science, mi s-a confirmat inca o data teoria. In emisiune era vorba despre perceptia realitatii, universuri multiple, etc. Cel mai interesant aspect era insa urmatorul fapt: percepem universul din imediata apropiere prin simturile de baza: vaz, auz, miros, etc. Daca ma uit pe geam, vad un parc, un bulevard, etc. Daca incep sa ma indepartez insa, lucrurile se schimba. La 500 m distanta stiu ca e o intersectie. La 1000 m stiu ca e stadionul national, trec pe langa el aproape in fiecare zi.

Stiu ca unele lucruri sunt intr-un anumit fel, fiindca am incredere ca sunt asa. Daca la un moment dat, ma indoesc de acele lucruri, le vad altfel, uneori exact invers. Drumul de intoarcere acasa e intotdeauna mai scurt decat cel pe care m-am dus, nu-i asa? Fizic, nu e posibil, insa fiindca stiu drumul, am impresia ca e mult mai scurt.

Acelasi lucru se intampla si in evolutia noastra. Cand ajung la un nivel de performanta foarte mare, daca la un moment dat incep sa am indoieli, totul se poate prabusi intr-o secunda. De ce? Fiindca uneori nu inteleg cum a am ajuns acolo, nu-mi pot explica exact, rational, etapele prin care am trecut. Am facut-o, pur si simplu. Incercand sa rationez si negasind toate raspunsurile, incep sa ma indoiesc, intru in panica: dar chiar am ajuns eu aici? Dar cum am facut asta? Hmmm. Ceva nu e in regula…

In cartea Blink a lui Malcolm Gladwell, era un exemplu interesant. Un antrenor renumit de tenis a observat la un moment dat ca poate anticipa cu o rata de succes apropiata de 100% dublele greseli ale unor mari jucatori ai momentului. Fiind intrebat cum a reusit aceasta performanta, nu a gasit o explicatie rationala. Au incercat sa gaseasca un raspuns stiintific, au filmat toti jucatorii, le-au studiat cu incetinitorul fiecare miscare, etc. Nimic.

Eu cred ca o mare parte din succesul Nike se datoreaza sloganului lor: Just do it.

Concluzia? Nu am nevoie sa-mi explic sau sa ma explic de ce si cum am ajuns unde sunt. Nici tu nu ai nevoie. Nu ai nevoie sa te motiveze seful pentru a fi performant. Iti dau un exemplu concret: daca mi-a fi spus cineva acum maxim 2 ani ca eu voi scrie vreodata un articol pe care sa-l mai si citeasca cineva, as fi fost sigur ca rade de mine. Daca ma intrebi de ce si cum am ajuns sa fac asta, nu stiu ce sa-ti raspund. Am facut-o, pur si simplu.

Nu ai nevoie sa-ti confirme cineva ca faci ceea ce trebuie, daca tu simti ca e bine ce faci. Nu te intreba, nu te analiza, fiindca s-ar putea sa nu gasesti intotdeauna raspunsuri rationale care se incadreaza in standardele sociale si profesionale.

Just do it!

No related posts.

Tags: blink, malcolm gladwell

Articolul a fost publicat pe data de 10 Ian 2012 la 7:35 si se afla in Antreprenoriat, Brand personal, Schimbare. Puteti urmari articolul prin RSS 2.0. Puteti lasa un raspuns, sau trackback catre propriul site.