Cat de scump e timpul tau?

Numar de vizualizari:3829

Dedic acest articol unei prietene care are dificultati cu managementul timpului :)

Cu ocazia unei zile de repaus fortat de care am beneficiat de curand, am avut ocazia sa vad un film care se numeste “In Time”. In general, e un film prost, atat ca actiune, cat si ca performanta actoriceasca. Ideea insa m-a pus pe ganduri. E vorba despre o societate “avansata” in care moneda de schimb e timpul. Nu mai exista conceptul de bani, totul se plateste in unitati de masura a timpului. O cafea – 4 minute, O zi de munca necalificata – 1 zi, etc.

Revenind in zilele noastre, exista sintagma generic acceptata care spune ca “time is money”. Adica timpul se masoara in bani cu care cumperi ce ai nevoie, in functie de standardele tale de viata, precum si in functie de sistemul tau de valori. Dar poti cumpara timp cu banii pe care ii castigi? Evident ca nu. Nu poti nici rascumpara timpul “investit” pentru a castiga banii, dar nici timp suplimentar pentru a compensa timpul investit.

Intotdeauna m-au impresionat in filmele americane scenele in care parintele (de obicei tatal) rateaza serbarea/aniversarea/concertul copilului fiindca nu a reusit sa rezolve la timp problemele de la serviciu. Practic, a avut de ales in metoda de utilizare a timpului respectiv, nu avea cum sa fie in doua locuri in acelasi timp. Desigur, timpul petrecut la serviciu a condus la incheierea unei tranzactii importante, respectiv la un castig substantial in bani. Totusi, cu acei bani nu poate cumpara participarea la evenimentul copilului si nici nu cadoul scump pe care il cumpara ulterior nu compenseaza scaunul gol din sala de serbare.

Si atunci, cum facem? Alegem.

Munca e necesara pentru a ne asigura resursele cu ajutorul carora supravietuim astfel incat sa ne bucuram de viata. De multe ori insa, muncim din ce in ce mai mult pentru a obtine lucruri care nu au legatura cu supravietuirea, ci cu ego-ul, aroganta, invidia si alte sentimente distructive. Rechinul, un animal a carui imagine este pe nedrept atribuita oamenilor de afaceri nemilosi si lacomi, ucide exclusiv pentru a supravietui. El nu isi face stocuri de animale moarte de care nu are nevoie.

Scorpionul :) te inteapa doar in cazul in care il ataci. In rest, vaneaza doar ca sa manance. Oare de ce noi, oamenii, am dus munca dincolo de utilitate, inspre distrugere si auto-distrugere? A….mi-am amintit – fiindca suntem “evoluati”

Speranta de viata creste in continuu, am eradicat multe dintre bolile care ne omorau acum 100 ani, insa calitatea reala a timpului petrecut pentru a ne bucura de viata scade.

Din 24 ore, muncim cel putin 10-12, pierdem pe drum vreo 2, dormim 8. Inseamna ca avem doar 4 ore de viata in fiecare zi. In weekend-uri dormim ca sa putem munci in timpul saptamanii si ne ducem la cumparaturi.

In plus, daca reusim cumva sa scapam cateva momente de relaxare, noile smartphone-uri si tablete ne “ajuta” sa ramanem conectati la actiune :) Cea mai amuzanta reclama pe care am vazut-o in ultima perioada zicea ceva de genul: “Pentru a fi non-stop conectat in retelele sociale si la internet, ia-ti noul skljljfdkd” Sa nu cumva sa ratezi vreun tweet sau vreo postare despre viata palpitanta a “prietenilor” virtuali, gen.

Si ca sa raspund anticipat celor care imi vor reprosa ca eu sunt aparent omniprezent pe retelele sociale:

Consider ca internetul si retelele sociale sunt probabil cea mai utila inventie a ultimului secol, DACA sunt utilizate eficient si mai ales DACA stimuleaza interactiunea in viata reala, fizica. Vorbesc aici despre generarea de lead-uri, stabilirea de intalniri de afaceri, identificarea candidatilor pentru a-i invita la interviuri, etc.

In ultimele 6 luni, am reusit sa reduc volumul de munca de la 14 ore la 10 ore pe zi, devenind mai eficient si mai productiv. Focus. Iata ce am facut:

  1. Mi-am impartit activitatea in bucati din ce in ce mai bine definite ca obiectiv, utilitate, eficienta, timp de realizare ;
  2. Am identificat si am clasificat grupuri de activitati, in functie de utilitate si productivitate;
  3. Le-am eliminat pe cele mai slab productive;
  4. La cele esentiale, ma gandesc permanent: Cum pot sa fac mai eficient aceasta activitate? Cum pot sa utilizez timp mai putin pentru a obtine rezultate la fel de bune sau chiar mai bune?
  5. Mi-am stabilit cateva intervale orare in care ma ocup numai de mine si de familia mea.

Tags: ,

Articolul a fost publicat pe data de 17 Noi 2011 la 8:09 si se afla in Antreprenoriat. Puteti urmari articolul prin RSS 2.0. Puteti lasa un raspuns, sau trackback catre propriul site.

8 raspunsuri la “Cat de scump e timpul tau?”

  1. VIOREL spune:
    17 noiembrie 2011 la 8:53

    Multumesc pentru ideile privind reducerea volumului de munca, aveam nevoie de un imbold pentru ami reorganiza timpul si a fi mai mult timp cu familia mea.
    Va doresc o saptamana de exceptie.

    Cu stima,
    Viorel Tirsoaga,
    Real Estate MD

  2. mihai spune:
    17 noiembrie 2011 la 13:55

    Ciprian,
    Din experienta proprie, fiecare antreprenor poate sa-si cumpere timp. Pe bani. Chiar daca indirect si anume cumparand timpul altor oameni care inseamna timp castigat pentru mine.
    Astfel pot castiga atat timp in viata personala cat si in viata profesionala.
    Concret, imi externalizez toate activitatile casnice ce nu aduc plus valoare platind pe cineva sa faca curat, sa-mi calce camasile samd. Asta inseamna timp cumparat pe care il petrec cu familia.
    Similar, nu toate task-urile de la job trebuie sa le fac eu. Unele pot fi facute de altcineva, in timp ce eu imi pot dedica timpul unei activitati generatoare de mai multa valoare (ca sa nu zic bani).
    Timpul unui manager este prea scump pentru a se dedica taskurilor ce nu aduc maxim de valoare.
    De aceea eu cred ca se merita sa cumperi timp, dar evident platind un pret just pentru aceasta achizitie.

  3. Cristian spune:
    17 noiembrie 2011 la 15:01

    Interesant articolul si foarte folositor a fi recitit din cand in cand, atunci cand lucrurile de zi cu zi te fac sa nu mai arunci si o privire globala asupra calitatii vietii pe care o duci… si despre care nici nu stii cand se poate incheia fara a mai putea schimba/trai nimic in plus.
    Ar trebui sa traim fiecare zi ca si cand ar fi ultima poate, insa cred ca ar fi alta lume, si nu neaparat mai buna… probabil egoismul si rautatile/cruzimile ar fi mult mai des intalnite si duse la extrem, mai ales ca “maine” nu se stie daca mai traiesti. Totul ar fi mult mai concurential si probabil ca “civilizatia” ar inceta sa existe.

  4. David Nagy spune:
    17 noiembrie 2011 la 19:55

    Si cum faci in cazul in care… munca ta e pasiunea ta?
    E doar placere… all day long, every day.

    Mie asa mi se intampla.

  5. Florian spune:
    18 noiembrie 2011 la 11:06

    Servus Ciprian , aveam de gind sa scriu si eu un comentariu , dar din fericire “Mihai” mi-a ” luat vorbele ” … Sunt cu totul de acord cu ceea ce a scris si chiar este exact modul meu de a proceda :) )
    Cu drag .

  6. George spune:
    6 decembrie 2011 la 15:38

    delegarea si alungarea “hotilor de timp” – cel putin 2 mijloace de castigat timp. In rest nu ne ramane decat abilitatea individuala de a deveni eficienti. Merge si aplicarea principiului 20% / 80%.
    @ david: seamana a workaholism…atentie, am trecut prin astfel de etape si consecintele sunt imprevizibile…
    S’auzim de bine

  7. tudor seicarescu spune:
    15 decembrie 2011 la 11:29

    E baiat destept Trandafirescu. Mi-a luat ani de zile sa imi dau seama cit de multa dreptate are…

  8. JP spune:
    11 ianuarie 2012 la 11:20

    Filmul “In time” e un film excelent, dovada ca te-a pus pe ganduri.

    Cate alte filme te pun pe ganduri?

Lasa un comentariu!